Cancer a la uretra


Cancer a la uretra cele mai frecvente tumori uroteliale fiind în permanentã creştere.

cancer a la uretra

Incidenţa generalã admisã este de la Anatomia patologicã Aspecte macroscopice. Tumorile superficiale non-infiltrative pot fi unice sau multiple uneori extrem de numeroase: papilomatoza vezicalã de diferite dimensiuni, legate de peretele vezical printr-un pedicul îngust.

Uneori aceste tumori papilare au pedicul mai gros de ordinul a mai mulţi milimetri sau centimetri rãmânând totuşi neinfiltrate.

sinonasal tract papillomas

Tumori infiltrante sunt tumori care prin rãdãcinã invadeazã progresiv corionul, musculara şi grãsimea perivezicalã, ajungând uneori în organele din jur. Partea endovezicalã a acestor tumori poate fi vegetantã, ulceratã sau ulcero-vegetantã. Majoritatea tumorilor vezicale se dezvoltã pe partea fixã a vezicii trigonul sau pe pereţii vezicali laterali.

Cauze nu se cunoaște cauza exactă a acestui tip de cancer. Acesta se declanșează atunci când celulele sănătoase ale ureterelor prezintă modificări mutații ale ADN-ului. Aceste mutații fac ca celulele să se înmulțească necontrolat.

Cu cât suntem mai aproape de baza tumorii numãrul acestor CIS este mai mare şi cu cât ne îndepãrtãm numãrul lor scade.

Aceasta este raţiunea pentru care rezecţia transuretralã a tumorii va fi urmatã de coagulare a mucoasei în jurul tumorii pe ,5 cm, urmãrind drept scop prin aceasta diminuarea potenţialului cancer a la uretra. Astfel vãzute lucrurile, orice cancer a la uretra urotelialã este la început un cancer intra- epitelial leziune planã, fãrã tip de creştere care treptat evolueazã şi formeazã carcinomul vezical papilar sau infiltrante, deci cu un anumit fenotip.

cancer a la uretra

Esenţial este faptul cã piuria din aceste cistite este amicrobianã. Evoluţia lor este recidivantã cu intervale de separare de ordinul a câtorva sãptamâni sau luni.

Screening pentru cancerul de vezica urinara Din Articole Generalitati Vezica urinara este un organ cavitar, situata in partea de jos a abdomenului. In ea se strange urina, rezidu datorat filtrarii sangelui de catre rinichi.

Ea se asociazã frecvent cu dureri perineale, pelvine, supra-pubiene sau peniene evoluând uneori prin accese paroxistice greu tolerate. Rareori hematuria poate atrage atenţia asupra bolii.

Pe lângã endoscopie, rol în stabilirea diagnosticului îl au citologia urinarã, dar mai ales biopsia vezicalã, efectuatã din aceste zone modificate ale mucoasei.