Clasificarea generala a bacteriilor


Bacteriile sunt microorganisme cu o largă răspândire în natură, ca rezultat al adaptării lor în cursul procesului de evoluţie.

Rezervorul natural al bacteriilor este solul în clasificarea generala a bacteriilor concentraţia de celule poate ajunge la valori de g-1 atât în straturile superficiale bacterii aerobe cât şi în straturile de profunzime bacterii anaerobe. Din sol, clasificarea generala a bacteriilor s-au adaptat să trăiască în ape, unde concentraţia de celule poate fi de la 10 x cm -3 în apa de izvor, până la valori de x cm -3, de exemplu, în ape fecalo-menajere. Bacteriile se pot întâlni la adâncimi mari în apa mărilor şi oceanelor, în ape termale.

Existenţa în aer a bacteriilor este temporară şi prin intermediul curenţilor de aer sunt răspândite la distanţe foarte mari. Din aer sunt antrenate din nou în sol, prin intermediul precipitaţiilor atmosferice. Bacteriile fac parte din microbiota naturală a plantelor şi animalelor.

Din sol, prin creşterea plantelor, clasificarea generala a bacteriilor ajung la suprafaţa acestora şi se menţin în stare activă, până când condiţii favorabile le permit creşterea şi reproducerea.

clasificarea generala a bacteriilor oxiuros y gases

În organismul animal există o microbiota bacteriană intestinală cu rol important în transformarea bolului alimentar şi în imunitatea organismului; la animalele erbivore, bacteriile anaerobe din rumen contribuie la degradarea fibrelor celulozice în procesul de nutriţie.

Din organismul animal, bacteriile se elimină în mediul ambiant prin intermediul materiilor de dejecţie. Rolul bacteriilor în natură şi în industrie. În condiţii naturale, bacteriile au un rol imens în transformarea compuşilor macromoleculari în compuşi simpli, prin mineralizarea materiei organice nevii, contribuind astfel la realizarea naturală a circuitului unor elemente de importanţă vitală: carbon, azot, sulf, fosfor, fier ş.

Datorită activităţii microorganismelor din sol se formează rezerva de substanţe nutritive - humusul, necesar pentru dezvoltarea plantelor. În industria alimentară, bacterii lactice selecţionate sunt folosite în calitate de culturi starter la fabricarea produselor lactate acide şi a brânzeturilor, în industria panificaţiei, la conservarea legumelor, măslinelor, furajelor verzi ş. Bacteriile propionice se folosesc la fabricarea brânzeturilor tip şvaiţer, deoarece prin fermentare produc acid propionic şi CO2, responsabil pentru desenul caracteristic al acestor clasificarea generala a bacteriilor.

Bacteriile acetice sunt folosite la obţinerea industrială a oţetului. Pe căi biotehnologice, folosind culturi bacteriene selecţionate sau mutanţi ai acestora, se obţin produse cu o mare valoare economică, de exemplu: enzime, proteine, aminoacizi, acid lactic, acid acetic, solvenţi acetonă, alcool izopropilic, alcool butilichormoni insulina produsă de un mutant de Escherichia coliîngrăşăminte biologice genul Azotobacterinsecticide biologice Bacillus thuringiensisantibiotice Streptomyces sp. În acelaşi timp, trebuie subliniate şi unele aspecte negative ale activităţii bacteriilor.

Astfel, în industria alimentară, bacteriile pot produce alterarea produselor alimentare acrirea berii, vinului, putrefacţia cărnii ş.

Un grup de bacterii care poate creşte pe alimente produce toxine de natură proteică, încât prin ingerarea alimentelor contaminate se produc stări de toxiinfecţii alimentare.

Alte bacterii patogene sunt adaptate să infecteze organismele vii şi dau îmbolnăviri grave tuberculoza, febră tifoidă, dizenterie, sifilis, bruceloză, antrax ş.

Bacteriile prezintă forme celulare foarte diversificate şi anume forme de bază, monocelulare, precum şi forme derivate ale acestora, ce rezultă în urma asocierii stabile a celulelor rezultate prin reproducere. Dintre clasificarea generala a bacteriilor de bază se disting următoarele: - sferică - denumită coccus, în care sfera este perfectă micrococi sau ovalară enterococilanceolată pneumococi sau reniformă gonococi ; - bacilară - cilindrică, denumită şi bacterium; - spiralate-elicoidale, specifice bacteriilor patogene care pot fi: forma vibrio la genul Vibrio comma - agentul holereiforma spirillum, sub forma unor filamente rigide cu spire largi, forma spirocheta, sub forma unor filamente flexibile cu mai multe spire la agentul sifilisului ; - filamentoase, caracteristice bacteriilor miceliene cu habitatul în sol şi în ape actinomicete; chlamydobacterii ş.

Structura celulei bacteriene. Bacteriile au celula de tip procariot, mai simplificată decât celula eucariotă. Principalele diferenţe constau în faptul că celula are un singur cromozom amplasat într-un nucleoid lipsit de membrană nucleară şi nu conţine organite detaşate de membrană. Părţile componente ale celulei bacteriene sunt: peretele celular şi structurile extraparietale, membrana plasmatică, citosolul şi structuri din citosol nucleoid, ribozomi, vacuole de gaz, mezozomi.

Situată în interiorul peretelui celular, membrana plasmatică are o structură lipoproteică, o grosime de nm şi este alcătuită din straturi de fosfolipide în care sunt situate proteine integrate şi proteine globulare.

Membrana plasmică are un rol vital, deoarece reţine citosolul la bacterii lipsite de perete celular. Este o barieră osmotică ce dă o permeabilitate selectivă celulei; la nivelul său sunt localizate enzime care asigură transportul activ al nutrienţilor în celulă şi receptori chimici. Conţine, în stare solubilă sau gel, substanţe organice şi anorganice.

Incluziunile anorganice cuprind polifosfaţi incluziuni de volutinăincluziuni de sulf sau de magnetit. Dintre clasificarea generala a bacteriilor interne ale citosolului fac parte: - mezozomii sau corpii membranoşi, care rezultă prin invaginări ale membranei plasmatice şi au un rol funcţional important în creşterea suprafeţei şi în diviziunea celulară.

Contribuie la sinteza peretelui celular, în procese secretorii ale metaboliţilor şi în procesul de respiraţie; - vacuolele de gaz, care au un perete rigid, alcătuit din proteine cu molecule mici, permeabil la gaz şi impermeabil la apă; - ribozomii, care sunt alcătuiţi din molecule de ARN şi proteine, au dimensiuni mai mici decât la eucariote şi pot fi localizaţi fie în zona membranară fie în matrice, alcătuind reticulul ribozomal; - nucleoidul sau materialul nuclear, care reprezintă o zonă din matricea citoplasmatică în care este localizat cromozomul bacterian format din ADN dublu spiralat, nucleoproteide şi cantităţi mici de ARN.

Molecula de ADN are un număr mare de nucleotide, care pot alcătui aproximativ de gene ce pot transmite tot atâtea caractere genetice.

În bacterii de dimensiuni mari se poate întâlni ADN extracromozomial, în plasmide cu rol în tehnici de inginerie genetică. Are o mare diversitate structurală ce influenţează comportarea celulelor la diferite condiţii de mediu şi condiţionează afinitatea tinctorială a bacteriilor, încă din 2 Microbiologie generală — Note de curs, CEPA II Conf.

Marian JELEAChristian Gram a constatat că bacteriile reacţionează diferit atunci când se aplică aceeaşi tehnică de colorare şi pune baza metodei diferenţiale de colorare papillomatous epidermal îi poartă numele, prin care bacteriile sunt împărţite în două mari grupe: bacterii Gram-pozitive şi clasificarea generala a bacteriilor Gram-negative. Peretele celular asigură forma rigiditatea celulei şi protecţia faţă de liza osmotică sau de prezenţa unor substanţe toxice, antibiotice ş.

La unele bacterii în exteriorul peretelui celular se află o structură complexă de natură poliglucidică denumită glicocalix, care extinde suprafaţa celulei şi favorizează aderenţa bacteriilor în condiţii naturale, la suprafaţa diverselor materiale. Diferitele tipuri de glicocalix pot aparţine următoarelor categorii: stratul S - format din şiruri regulate de subunităţi glicoproteice; capsula - formată dintr-o matrice fibroasă.

Capsula poate fi rigidă, flexibilă sau integrată prin asociere cu suprafaţa periferică. În timp ce capsula este uniform repartizată pe suprafaţa celulei, stratul mucos se prezintă sub forma unei mase clasificarea generala a bacteriilor de materiale.

Mărimi și forme[ modificare modificare sursă ] Bacteriile prezintă o mare varietate de forme și dimensiuni, iar forma este un criteriu important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta variind în funcție de vârstă și de factori ereditari specifici, uneori depinzând chiar și de mediul de cultură. Celulele bacteriene măsoară aproximativ o zecime din lungimea unei celule eucariote și au o lungime de 0,5 până la 5  micrometri.

La bacteriile acetice, de exemplu, stratul mucos leagă prin fibrile extracelulare mai multe celule şi poartă denumirea de masă zoogleică. Capsula şi stratul clasificarea generala a bacteriilor sunt componente inerte rezultate din metabolismul celulei care îi asigură protecţie la desicaţie, iar în cazul bacteriilor patogene le măreşte rezistenţa la acţiunea fagocitelor.

Deplasarea celulei se produce prin rotirea flagelului în jurul axului ca o elice, propulsând celula; - fimbri pilicare sunt structuri pericelulare sub forma unor tuburi subţiri din proteine aranjate helicoidal. Caractere morfologice coloniale. Mediul de bază pentru cultivarea bacteriilor întâlnite pe produse alimentare şi folosit în practică este bulionul de carne lichid BCL sau solidificat bulion de carne cu agar BCA.

Prin reproducere, dintr-o celulă de bacterie, aflată pe mediu nutritiv solidificat, ia naştere o clonă sau o colonie alcătuită din biomasă de celule rezultate prin sciziune din celula unică.

Much more than documents.

Pe BCA, coloniile devin vizibile după ore şi pot avea culori diverse alb, alb-crem, galben-auriu, oranj-roşu, albastru, fluorescenţăcaractere macroscopice importante în identificare. Prin cultivare în medii nutritive lichide, bacteriile pot da tulburare şi sediment, în cazul bacteriilor anaerobe şi facultativ anaerobe, sau pot să formeze la suprafaţa lichidelor voal caracteristic, fragil, cutat sau gelatinos, în cazul bacteriilor aerobe acetice. Caractere fiziologice generale ale bacteriilor.

Bacteriile se caracterizează prin complexitate metabolică, având o mare capacitate de adaptare. Sunt răspândite pe cele mai diverse medii, ca urmare a producerii de enzime inductive, care le permit utilizarea în nutriţie a compuşilor organici macromoleculari celuloză şi alte poliglucide, protide, lipide. Bacteriile în forma vegetativă sunt inactivate pe cale termică la temperaturi de pasteurizare, iar sub formă de endospori, la temperaturi de sterilizare.

Marian JELEA care cresc în semiaerobioză bacterii lacticeiar un grup restrâns de bacterii sunt adaptate să crească în strictă anaerobioză bacterii butirice.

hpv en hombres ano

Creşterea şi reproducerea bacteriilor. În condiţii favorabile de viaţă, în prezenţa mediului nutritiv, bacteriile reacţionează rapid şi are loc creşterea, proces prin care se produce mărirea coordonată a tuturor componentelor celulei, rezultată prin adăugarea de substanţă nou-formată prin biosinteză.

clasificarea generala a bacteriilor

În cazul în care prin creştere se produce o modificare în raportul optim stabilit genetic între suprafaţa care asimilează şi volumul care acumulează, se declanşează reproducerea prin sciziune, care va restabili raportul vital.

În prima etapă, o dată cu biosinteza componentelor celulare, are loc replicarea cromozomului bacterian, dublarea numărului de mezozomi care vor lega moleculele de ADN şi printr-un proces de cariochineză acestea vor fi deplasate spre polii celulei. În zona mediană începe biosinteza unui perete despărţitor, încât celula parentală se regăseşte în cele două celule rezultate prin sciziune, celule identice ca formă, dimensiune şi structură genetică fig. Reproducerea prin sciziune.

You are your microbes - Jessica Green and Karen Guillemin

În urma reproducerii, celulele nou-formate se pot separa sau pot rămâne asociate pe direcţia axei de sciziune, cu obţinerea următoarelor forme derivate, care dau uneori denumirea genului: - la forma coccus prin sciziune într-un singur plan se formează diplococi şi prin sciziune repetată se formează lanţuri de coci cu denumirea clasificarea generala a bacteriilor streptococi; - dacă sciziunea are loc succesiv în două plane perpendiculare, între ele rezultă prin asociere formaţiuni cu câte patru coci denumite tetrade genul Pediococcus.

Capacitatea de sporogeneză a bacteriilor.

  1. Papilloma treatment foot
  2. Bacterie - Wikipedia
  3. Cura pentru fiere cu sare amara
  4. Hpv vaccine side effects bleeding
  5. - У Стратмора стол ломится от заказов.

  6. Treat hpv warts at home
  7. Вой сирены вернул ее к действительности.

Un grup restrâns de bacterii au dobândit în timp capacitatea genetică de a forma într-un anumit stadiu al ciclului lor de viaţă, o formaţiune intracelulară denumită endospor, care asigură perpetuarea speciei datorită rezistenţei mari la temperaturi ridicate şi la lipsa de apă. Printre bacteriile contaminante ale produselor alimentare se pot întâlni două mari grupe de bacterii: - asporogene, care se reproduc numai prin sciziune clasificarea clasificarea generala a bacteriilor a bacteriilor sunt în formă vegetativă - sporogene, care se pot întâlni fie în forma lor vegetativă, formă în care se reproduc prin sciziune până când în mediu apare un factor defavorizant, de obicei epuizarea unui nutrient necesar, când este indusă cea de a doua formă, respectiv forma sporulată.

Marian JELEA Bacteriile sporogene, incluse în clasificarea generală în familia Bacillaceae, formează intraceluiar un singur endospor; de aceea, sporularea este considerată ca o formă de rezistenţă a celulei şi nu o formă de înmulţire. Etape de formare a endosporilor. În ciclul de viaţa al unei bacterii sporogene, în condiţiile apariţiei unor factori defavorizanţi ai clasificarea generala a bacteriilor, celula vegetativă suferă anumite transformări direcţionate de cele peste 50 de gene care induc, sporularea.

Într-o primă etapă are loc o concentrare a materialului citoplasmatic şi nuclear, apoi în celulă începe să se formeze un protoplast, helminth infection symptoms membrana plasmica înconjoară celula sporală asigurând condiţii de protecţie şi creştere. În etapa următoare, în jurul celulei sporale, se formează cortexul, apoi învelişul sporal propriu-zis.

Endosporul matur poate fi pus în libertate prin solubilizarea peretelui celulei sporogene.

Бринкерхофф нахмурился.

Endosporul eliberat, în condiţii favorabile, germinează transformându-se din nou în celulă vegetativă, capabilă de reproducere fig. Formarea endosporilor bacterieni: În funcţie de dimensiunile endosporului şi de localizarea sa în celula de tip bacterium, sporii bacterieni pot fi de 2 tipuri: - tip bacillus, în care diametrul endosporului este apropiat cu al celulei, cu o poziţie centrală sau subterminală; - tip clostridium, în care diametrul endosporului este mai mare decât al celulei vegetative; celula în urma sporulării se deformează şi capătă forma de suveică, atunci când poziţia clasificarea generala a bacteriilor este centrală, sau de bec-lumânare, atunci când endosporul este format terminal.

Meniu de navigare

Structura şi clasificarea generala a bacteriilor endosporilor bacterieni. Cu ajutorul microscopului electronic s-a stabilit că endosporul prezintă un înveliş sporal tristratificat, în compoziţia căruia au fost evidenţiate proteine cu un procent ridicat în aminoacizi cu sulf, care pot forma uşor legături disulfidice, cu rol în mărirea rezistenţei la denaturarea pe cale termică.

Dintrecriteriilemorfologice maiimportantesuntcelecesereferlaformelederivateprinsciziunecaredaudenumiredegen. Dintrecriteriilefiziologicesefolosesctestedeasimilaresaufermentareaglucidelor,relaia fadeoxigen,temperatur,pH,rezistenlainhibitori. Dintredateleecologiceseiaunconsideraie:habitatul,patogenitatea,sensibilitateala bacteriofagi. ClasificareadebazfolositnprezentaparineluiBergey,ncarebacteriilesuntgrupaten 10ordinei47familii l ;aceastclasificareestemodificatndupcriteriimorfologice,prin carebacteriilesuntrempriten33deseciuni.

Sub învelişul sporal se constată o zonă transparentă - cortex, de natură peptido- glucanică, ce asigură o rezistenţă mecanică şi are rol important în reglarea presiunii osmotice.

În exteriorul endosporului se pot pune în evidenţă microtubuli ce menţin endosporul într-o anumită poziţie.

Carcasa celulei vegetative în care s-a format endosporul poartă denumirea de exosporium şi acesta poate rămâne ataşat de endospor sau prin rupere sau liză să îl elibereze în mediu fig.

Marian JELEA Prin studiul microscopic al bacteriilor sporogene, în frotiu, formele vegetative clasificarea generala a bacteriilor uniform colorate, în timp ce la formele sporulate endosporul este incolor, iar colorantul este prezent în exosporium. În endospor au loc importante modificări de compoziţie şi activitate metabolică comparativ cu celula vegetativă, înainte de sporulare.

Forma în care se găseşte apa în endospor este cea de apă legată de diferite componente structurale, apă care nu favorizează reacţiile biochimice. Datorită lipsei de apă liberă, enzimele sporale sunt inactive, iar din punct de vedere metabolic endosporul se află în stare de anabioză.

Clasificarea Generala a Bacteriilor

Se consideră că aceste modificări arhitecturale în structura sporoplasmei contribuie la proprietăţile deosebite ale bacteriilor sporogene. O clasificarea generala a bacteriilor remarcabilă a endosporilor este termorezistenţa. Termorezistenţa este explicabilă prin conţinutul redus în apă, prezenţa proteinelor cu sulf şi a acidului dipicolinic, compuşi care protejează enzimele sporale, în anumite limite, de o inactivarea ireversibilă. Se produce o absorbţie a apei, are loc activarea enzimelor, creşte activitatea de respiraţie şi fermentaţie şi sunt eliminate substanţe specifice cum ar fi acidul dipicolinic şi unele peptide.

Se formează tuburi germinative în poziţie polară şi celula vegetativă rezultată are caracterele genotipice originare. Sporularea reprezintă un caracter de specie, este o formă de diferenţiere celulară şi trebuie privită ca o strategie de adaptare a procariotelor, deoarece sporii sunt forme de rezistenţă ce păstrează caracterele genetice ale celulei sporogene.

Clasificarea generală a bacteriilor. Clasificarea de bază, folosită în prezent, aparţine lui Bergey, iar bacteriile sunt grupate în 10 ordine şi 47 familii ; această clasificare a fost modificată în după criterii morfologice, prin care bacteriile sunt reîmpărţite în 33 de secţiuni. În continuare, în mod selectiv, se vor trece în revistă principalele ordine, familii şi genuri cu importanţă practică.

Tabelul 2. Clasificarea bacteriilor din clasa Bacteria şi clasa Clasificarea generala a bacteriilor A.