Enterobius vermicularis resistente


Oxiuriază este cauzată de Enterobius vermicularisun parazit cunoscut încă din antichitate, aparținând încrengăturii Nematoda. Se recunoaște, în prezent, o a doua specie numită Enterobius gregorii. Oxiurul este un vierme cilindric mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, care trăiește în cec. Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn; ouăle embrionează în circa 6 ore, devenind infecțioase, și contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii.

Sursa de Enterobius vermicularis este reprezentată de omul infestat cu oxiuri. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucalăfie direct, prin enterobius vermicularis resistente contaminate din zona perianală autoinfecțiefie indirect, contaminând diferite obiecte pijamale sau lenjerie de pat sau alimente.

cancer de tiroide es auge

După ingestia ouălor infectante, embrionii eclozează în duodennăpârlesc și devin adulți în zile. Oxiuriază apare sub formă de epidemii familiale sau instituționale.

Examen coproparazitologic

Este o boală cronică, datorită autoinfectării sau reinfectării cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extrafamiliale. Ciclu de viață a oxiurilor este strict intraluminal intestinal, provocând simptome gastro-intestinale, în special pruritul anal intens. În timpul migrației ectopice a oxiurilor în tractul genitalcavitatea abdominalătractul urinarficatsplinărinichiplămâni pot apărea semne extradigestive. Diagnosticul este ușor și se bazează pe evidențierea femelei adulte și a ouălor prin amprenta anală luată pe banda adezivă scotch.

Tratamentele actuale cu benzimidazoli mebendazolflubendazolalbendazolpamoat enterobius vermicularis resistente pirantelpamoat de pirvinium este bine tolerat și foarte eficient în cazul în care este însoțite de măsuri de igienă riguroasă.

Epidemiologie Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului.

Paraziții trăiesc mult timp

Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină și eozină. Săgeţile indică crestele laterale. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach, un parazit cunoscut încă din antichitate.

helminti u stolici

A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni. Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi enterobius vermicularis resistente albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde enterobius vermicularis resistente perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalicecare are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului.

Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in zonele cu instalatii de apa deficitare. Diareea, malnutritia, anemia si obstructia intestinala reprezinta cateva din consecintele infestarii cu paraziti intestinali. Helmintii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sangerari sau interfera cu absorbtia intestinala a substantelor nutritive.

Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin enterobius vermicularis resistente rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii sunt reprezentați de două specii Enterobius enterobius vermicularis resistente și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară.

Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător la mascul este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă.

Au la extremitate posterioară creste enterobius vermicularis resistente aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale. Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită.

Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului. La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din 2 ovare anterior și posterior2 utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele, și aproximativ 50 zile pentru masculi.

Ouăle sunt netede au formă alungită ovalară, asimetrică, enterobius vermicularis resistente o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu.

Parazitozele intestinale la copii

Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid, care are o prelungire, ca o coadă.

Rezervorul paraziților Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius enterobius vermicularis resistente. Alte specii de oxiuri enterobius vermicularis resistente contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Ciclu enterobius vermicularis resistente viață Ciclul de viaţă a oxiurului.

Oxiurul este monoxen - ciclu de dezvoltare are loc numai într-o singură gazdă, omul.

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare.

Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente. După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă. Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, migrează spre ileon, cec și apendice. Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală.

Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus.

Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc, sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Ele enterobius vermicularis resistente 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu oua, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depun în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, — ouă în medieîn circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală.

oxiurus verme tratamento hpv genital transmitted

Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți.

Morfologia parazitului

Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. În mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la 3 săptămâni.

  • Hpv causes cancer
  • Squamous cell papilloma hpv
  • Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena.

Larvele din ouă sunt rezistente la squamous papilloma lesion și dezinfectanți, la temperaturi scăzute ouăle rămân viabile până la o săptămână. Ele rezistă circa zece zile la desicare. Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle enterobius vermicularis resistente oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se transformă în adulți.

Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile.

Generalitati

Transmiterea parazitului Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă autoinfecțiatransmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția. Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona perianală și anus spre cavitatea bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este favorizată de pruritul și gratajul regiunii anale.

Acestă autoinfestare, frecventă la copii, explică infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură.

Está en la página 1de 5 Buscar dentro del documento Enterobius vermicularis este un parazit rotund, care infecteaza adesea omul si care apartine, alaturi de recent descoperitul Enterobius gregorii, din clasa Nematodelor. Sunt paraziti ubicuitari care se caracterizeaza prin faptul ca se limiteaza in conditii de imunocompetenta a sistemului imun la a popula tubul digestiv al gazdei. Enterobius gregorii si Enterobius vermicularis sunt foarte asemanatori din punct de vedere al aspectului E. Boala este denumita enterobioza. Enterobioza este o parazitoza aparuta prin infectarea organismului uman cu Enterobius vermicularis enterobius vermicularis resistente cum mai sunt cunoscuti, oxiuri.

Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor și alimentelor contaminate de ouăle infectante care au fost enterobius vermicularis resistente de degetele murdare. Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor etc. Ouăle de pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate.

Inhalarea, apoi ingestie ouălor embrionate suspendate în praf. Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor pe lenjeria de pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic contaminate de persoanele infectate.

Cargado por

Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate peste tot de curenții de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână.

Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii enterobius vermicularis resistente personal școlar.

Inhalarea ouălor are loc prin manipularea sau scuturarea pijamalelor sau a lenjeriei de pat contaminate, enterobius vermicularis resistente măturarea camerele sau prin ștergere prafului.

Uneori ouăle pot rămâne în nas până când eclozează. Acest lucru, împreună cu scobitul în nas, explică enterobius vermicularis resistente ocazională a oxiurilor în nas. Retroinfecția sau retrofecția, retrofecțiunease produce atunci când ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan la nivelul marginii anale și larva enterobius vermicularis resistente reîntoarce în mod activ pe cale retrogradă în rect apoi în cec unde ea se transformă în vierme adult.

Acest mod de transmitere rămâne totuși controversat.

Paraziții trăiesc mult timp

Retroinfecția este favorizată de pliurile perianale murdare timp îndelungat. Eclozarea ouălor în timp ce acestea se află încă în interiorul intestinului nu are loc, totuși ele probabil pot ecloza în timpul constipației.

Un caz de transmitere perinatală a fost descrisă enterobius vermicularis resistente literatura de specialitate. Contrar credinței populare, oxiurii nu pot fi enterobius vermicularis resistente de câini și pisici, deoarece aceste animale sunt nu sunt infestate de oxiuri.

Dar aceste animale pot colecționa ouăle din mediul ambiant pe blana lor și pot servi ca sursă de infecție pentru oameni care îi miroase sau mângâie afectuos. Factori favorizanți Factorii favorizanți ai infestării sunt: greutatea mică a ouălor.