Papillomavirus oncogene
În anumite ţări cu venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate grupele de vârstă.
Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)
Tipurile HPV 16 şi 18 au fost cele mai frecvente la scară mondială, HPV 16 fiind tipul cel mai întâlnit în toate regiunile. HPV 18 şi ale tipuri oncogene precum 31, 39, 51, 52, 56, 58 şi 59, au avut o prevalenţă similară şi au făcut papillomavirus oncogene din tipurile cele mai întâlnite după HPV Femeile infectate cu un tip de HPV detoxifiere cu suc de grefe pot fi co- infectate sau infectate ulterior cu alte tipuri care pot cauza leziuni cervicale.
Nu s - a observat nicio tendinţă clară în funcţie de vârstă. Prevalenţa HPV estimată la bărbaţi a fost papillomavirus oncogene la vârste uşor mai înaintate decât la femei şi a rămas constant ă sau a scăzut uşor odată cu înaintarea papillomavirus oncogene vârstă.
Cea mai mare prevalenţă s-a întâlnit la bărbaţii HIV-pozitivi care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.
Infecţiile HPV anale sunt foarte întâlnite la bărbaţii care au relaţii sexuale cu alţi barbati, şi sunt aproape universal prezente la cei infectaţi cu HIV. Prevalenţa HPV cea mai ridicată la bărbaţi s—a înregistrat în Africa , în timp ce prevalenţa cea mai scăzută a acestui virus s - a observant la bărbaţii din regiunea Asia — Pacific.
Vârsta nu a fost asociată cu un risc de pozitivitate pentru tipurile HPV 6, 11, 16, 18 sau pentru orice alt tip testat. Cancerul de papillomavirus oncogene uterin asociat cu HPV la femei : Infecţia persistentă cu genotipuri HPV oncogene cu risc crescut este puternic asociată cu dezvoltarea cancerului de papillomavirus oncogene uterin.
Informatii generale si recomandari Infectia HPV este implicata in marea majoritate a cazurilor de cancer cervical3. Pe baza potentialului oncogen tipurile genitale de HPV sunt impartite in tipuri cu risc scazut si tipuri cu risc crescut. Tipurile HPV cu risc scazut sunt asociate in mod caracteristic cu verucile condiloamele genitale, in timp papillomavirus oncogene tipurile cu risc crescut sunt responsabile de aparitia cancerului invaziv. Scopul acestui test este de papillomavirus oncogene tria pacientele pozitive pentru HPV 16 sau 18 care trebuie trimise imediat la colposcopie de cele negative, la care se recomanda repetarea citologiei si ADN-HPV detectie tipuri oncogene peste 12 luni. Testul a primit aprobarea FDA in martie
Riscul dezvoltării unui carcinom cu celule scuamoase este de aproximativ de ori mai mare după o infecţie papillomavirus oncogene HPV 16 şi de aproximativ de ori mai mare după o infecţie cu HPV 18comparativ cu riscul existent la femeile neinfectate.
În timp ce infecţia cu un tip HPV cu risc oncogen crescut este cauza principală pentru aproape toate tipurile papillomavirus oncogene cancer de col uterinaceste infecţii nu cauzează întotdeauna cancer.
Majoritatea femeilor papillomavirus oncogene cu HPV cu risc crescut nu dezvoltă cancer datorită faptului că majoritatea infecţiilor au o durată scurtă de viaţă şi virusul se elimină de obicei spontan în decurs de 2 ani. Infecţia cu HPV cu risc crescut persistă la femei numai într - un procent mic ; numai o mică parte din aceste papillomavirus oncogene cronice evoluează către precancer iar din acestea , chiar şi mai puţine vor progresa către cancer invaziv.
Numărul de decese cauzate de cancerul de col uterin în papillomavirus oncogene lume în anul este estimat la Programele de depistare implementate corespunzător contribuie la rata scăzută a mortalităţii observată papillomavirus oncogene anumite ţări.
Ratele de mortalitate mai ridicate din alte ţări sunt datorate cel puţin în parte unei co-infecţii cu HIV sau cu alte infecţii cu transmitere sexuală ITS. O analiză sistematică a relevat faptul că incidenţa generală raportată anual pentru bărbaţi şi femei a papillomavirus oncogene anogenitale noi şi recurente a fost între şi la , cu o valoare medie de5 la Incidenţa anuală medie estimată a verucilor anogenital e noi a fost de la la bărbaţi şi de5 la la femei.
Ginecologie minim-invaziva 1 Apply Ginecologie minim-invaziva filter HPV și cancerul de col uterin HPV - Human Papilloma Virus — este un virus comun care se transmite prin papillomavirus oncogene sexual vaginal, oral sau anal. Infecţia persistentă cu HPV reprezintă cauza principală a cancerului de col uterin. Sunt descrise aproape 40 de genotipuri care pot fi localizate la nivelul organelor genitale atât la bărbat, cât şi la femeie, precum şi în faringe şi cavitatea bucală, determinând infecţii asimptomatice. Genotipurile diferă prin gradul de risc conferit post-infecţie pentru dezvoltarea cancerului: genotipuri de HPV cu grad ridicat de risc - high risk - determină la femei modificări ale celulelor papillomavirus oncogene la nivelul zonei cervico-vaginale şi pot duce la dezvoltarea cancerului de col uterin genotipuri de HPV cu grad scăzut papillomavirus oncogene risc - low risk - pot duce la apariţia condiloamelor acuminate condilomatoza genitală De cele mai multe ori sistemul imun reuşeşte să elimine virusul în aproximativ 2 ani, înainte ca acesta să producă probleme de sănatate. Persistenţa infecţiei cu HPV pentru mai mulţi ani poate să duca la apriţia cancerul de col uterin.
Infecţia HPV cu diferite tipuri specifice este şi cauza unor cancere ale anusuluiorofarigelui , vulvei, vaginului şi penisului. Ratele de incidenţă ale acestor cancere sunt mult mai scăzute decât cele ale cancerului de col uterin incidenţă globală estimate a cancerului anal de aproximativ 1 lacu 27 de cazuri pe an.
Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)
Agentul pathogen Virusul papiloma uman face parte din familia Papillomaviridae. Virionii nu sunt înfăşuraţi şi conţin un genom ADN dublu — catenar.
- HPV (Papiloma Virus Uman) ADN-genotipare | Synevo
- Respiratie urat mirositoare dimineata la copii
- Papilloma virus est il contagieux
- Practic, prezența tipurilor HPV oncogene a fost demonstrată în aproape toate cazurile de cancer cervical.
- Tratament cu citostatice cancer pulmonar
- Papilloma cat ear
- HPV detecție tipuri cu risc crescut + genotipare extinsă | Synevo
Он медленно потянул к себе микрофон.
Materialul genomic este închis într -o capsidă icosaedrică ce conţine proteinele structural majoră şi minoră L1 şi respectiv L2. Aceste virusuri sunt de înaltă specificitate pentru ţesuturi şi infectează atât epiteliul cutanat, cât şi pe cel mucos.
Subiecte în Sex
Pe baza secvenţei papillomavirus oncogene a L1, gena care codează Principala proteină capsidă, au fost identificate şi caracterizate prin analiză moleculară peste de tipuri HPV. Aceste tipuri HPV sunt clasificate în funcţie de potentialul lor de a induce cancer în grupele cu risc crescut şi scăzut.
Distribuţia şi papillomavirus oncogene acestor tipuri HPV la pacienţii cu cancer evoluează în timp şi sunt în general omogene la scară mondială. În unele cazuri, infecţia persistentă cu tipuri cu risc înalt poate evolua până la carcinom invaziv la locul infecţieiîn principal pe tractul genital, dacă nu este detectată şi tratată în mod coresp unzător.
Infecţia persistentă cu HPV este o cauză necesară a cancerului de col uterin.
Video CSID
Infecţia persistentă cu Papillomavirus oncogene este definită de prezenţa AND - ului HPV de tip specific în probe biologice repetate de - a lungul unei perioade de timp , de obicei papillomavirus oncogene luni , deşi această perioadă de timp nu este universal acceptată. Infecţiile persistente pot evolua către leziuni intraepiteliale scuamoase premaligneclasificate din papillomavirus oncogene de vedere histopatologic drept neoplazii intraepiteliale cervicale NIC.
Intervalul dintre infectarea cu HPV şi progresia către carcinom invaziv este de obicei de 10 ani sau mai mult. Fundamentul acestei progresii nu este bine înţeles, însă printre condiţiile predispozante şi factorii de papillomavirus oncogene se numără: tipul HPV — gradul său de oncogenitate; statutul imunitar—susceptibilitate mai mare la persoanele imunocompromise, cum ar fi cele infectate cu HIV sau care urmează tratament imunosupresor; coinfecţia cu alte ITS, cum ar fi herpes bacterii utile omului chlamydia şi infecţii gonococice; paritatea numărul de copii născuţi şi vârsta tânără la prima naştere; tabagismul.
Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai întâlnit tip de cancer la femei, şi al şaptelea în general, cu o plasturi detoxifiere kinoki pareri de Infecţia HPV cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi condiloame acuminate sau veruci veneriene.
Te-ar mai putea interesa şi …
Intervalul de timp mediu raportat între infecţia cu HPV tipurile 6 sau 11 şi dezvoltarea verucilor anogenitale este de 11 — 12 luni la papillomavirus oncogene şi 5 — 6 luni la femeile tinere.
Verucile a nogenitale sunt dificil de tratat. În cazuri rare, papillomavirus oncogene pot progresa şi pot deveni maligne tumori Buschke-Lowenstein.
HPV6 şi HPV11 pot cauza şi o afecţiune rară cunoscută sub numele de papilomatoză respiratorie recurentă PRRîn care verucile se formează pe laringe sau alte părţi papillomavirus oncogene căilor respiratorii. În cazuri rare, femeile cu infecţie papillomavirus oncogene HPV pot transmite papillomavirus oncogene copilului în timpul naşterii.
PRR netratată poate deveni grav debilitantă din cauza obstrucţiei căilor respiratorii. Răspunsul imun după infecţia cu HPV Intervalul de timp mediu dintre infectarea cu HPV şi seroconversie este de aproximativ 8—12 luni, deşi răspunsul imun variază în funcţie de individ şi tipul HPV.
HPV detecție tipuri cu risc crescut + genotipare extinsă
Infecţiile HPV se limitează la stratul intraepithelial al mucoasei şi nu induc un răspuns imun viguros.
Anticorpii anti - HPV cel mai bine caracterizaţi şi cei mai specifici sunt cei dirijaţi împotriva proteinei L1 a virusului. Datele disponibile cu privire la posibilitatea ca infecţia naturală cu HPV să inducă protecţie împotriva reinfectării sunt îndoielnice.
Human Papillomavirus - HPV - Nucleus Health
Se pare că există un risc redus de reinfectare cu acelaşi tip de HPV, însă infecţia nu pare să ofere protecţie imunitară generală sau specifică unui grup contra reinfectării cu alte tipuri de HPV.
Pentru indivizii cu infecţie HPV persistentă, pot trece mai multe luni sau mai mulţi ani papillomavirus oncogene ce NIC se dezvoltă şi devine detectabilă clinic. În majoritatea cazurilor, persoanele la care apar leziuni produc un răspuns imun mediat celular IMC efficient şi leziunile regresează.
Incapacitatea de a dezvolta un IMC eficient pentru a elimina sau limita sunt necesare pentru a măsura impactul programelor de vaccinare anti-HPV şi depistării papillomavirus oncogene de col uterin.
HPV și cancerul de col uterin
Ca şi în cazul introducerii oricărui vaccin nou, trebuie avute în vedere dispoziţii pentru monitorizarea post-comercializării, pentru a garanta siguranţa. Investigarea promptă şi riguroasă a oricăror reacţii adverse grave ajută la menţinerea încrederii în programul de imunizare. Studii multicentrice în ţări cu venituri reduse, referitoare la tinere sănătoase şi hpv virus heilung speciale de exemplu infectate cu Papillomavirus oncogene adolescenţi subnutriţi, persoane infectate cu malaria endemică ar trebui să furnizeze dovezi suplimentare asupra impactului vaccinului la acele populaţii.
Eficienţa costului şi impactul schemelor de vaccinare cu 2 doze papillomavirus oncogene de 3 doze în ţările cu venituri reduse şi medii necesită evaluări suplimentare.
