Transmission de papillomavirus,


Human papillomavirus 52 positive squamous cell carcinoma of the conjunctiva

Human Papilloma Virus is known to be the most frequent cause of genital infections at sexually active women. The virus is transmitted mainly sexually but epidemiological and clinical data suggest sufficient evidence also for other routes of transmission. Newborns can acquire the infection intrauterinely and perinatally or by horizontal ways of transmission. We aimed to describe, by reviewing the literature, the damaging effect of HPV on pregnancy outcomes and the risk of the newborn to develop recurrent respiratory papillomatosis.

Also, we assessed transmission de papillomavirus href="http://punctultau.ro/enterobius-vermicularis-caso-clinico-940054.php">enterobius vermicularis caso clinico risk of HPV bivalent and quadrivalent vaccine in pregnancy and transmission de papillomavirus population. Transmission de papillomavirus selected articles published between and The main mode of transmission from mother to newborn occurs during pregnancy and at the time of delivery. The virus can also be transmitted among the family members by close contact.

There is insufficient data to conclude about the impact of Human Papilloma Virus on pregnancy and on the newborn, so for a relevant understanding more research for a long term and with an extended cohort is needed. Virusul Papiloma Uman este cunoscut ca una dintre cele mai frecvente cauze de infecţii genitale la femeile active sexual.

  1. Панк наконец позволил себе улыбнуться.

  2. Он прикрыл микрофон телефона рукой и гневно посмотрел на своего молодого сотрудника.

  3. «Альфонсо Тринадцатый».

  4. Conjunctival papilloma removal
  5. Human papilloma virus treat

Virusul este transmis în principal pe transmission de papillomavirus sexuală, dar studii epidemiologice şi clinice sugerează suficiente dovezi şi pentru alte căi de transmitere a infecţiei. Nou-născuţii pot dobândi infecţia intrauterin, perinatal sau pe cale de trans­mitere orizontală. Ne-am propus să descriem, prin revizuirea literaturii, efectele HPV asupra sarcinii şi riscul nou-născutului transmission de papillomavirus a dezvolta papilomatoză respiratorie recurentă. Totodată, am evaluat riscul pe care vacinul HPV bivalent transmission de papillomavirus tetravalent îl induce asupra sarcinii şi populaţiei pediatrice.

Au fost selectate articolele publicate între anii şi Principalul mod de transmitere a infecţiei de la mamă la nou-născut este cel vertical, intrauterin şi perinatal. Virusul poate fi transmis şi pe cale orizontală, prin contact direct strâns cu membrii familiei care prezintă leziuni specifice.

Informaţiile sunt insuficiente pentru a stabili impactul pe care Virusul Papiloma Uman îl are asupra sarcinii şi nou-născutului.

gastric cancer recurrence rate human papillomavirus vaccine nhs

Astfel, pentru o înţelegere mai bună a patologiei pediatrice determinate de infecţia cu HPV sunt necesare studii efectuate pe termen lung, cu lot populaţional mai mare. Cuvinte cheie Virusul Papiloma Uman transmitere perinatală papilomatoză respiratorie recurentă vaccinare HPV Infecţia cu Virusul Papiloma Uman HPV este considerată în pre­zent o problemă de sănătate publică, fiind cunoscută drept una dintre cauzele principale ale cancerului de col transmission de papillomavirus.

Incidenţa şi prevalenţa în creştere se datorează dez­vol­tării atât a mecanismelor de detecţie a HPV, cât şi a pro­gra­melor de screening destinate identificării persoanelor cu risc de a dezvolta leziuni maligne.

Virusul Papiloma Uman − implicaţii neonatale

Virusul Papiloma Uman este un virus ADN, lipsit de an­velopă, care aparţine familiei taxonomice Papillomaviridae, fiind cunoscute în prezent peste de tulpini virale, dintre care aproximativ 40 afectează regiunea anogenitală. Virusul este transmis mai transmission de papillomavirus pe cale sexuală, având tro­pism în special pentru celulele epiteliale de la nivel cutanat şi mucos, inducând leziuni proliferative benigne, de tipul condiloamelor anogenitale sau papilomatozei laringiene.

În general, infecţia este întâlnită la femeile de vârstă tânără, active sexual. În cazul organismelor imunocompetente, se observă rezoluţia spontană a infecţiei, durata medie fiind între 12 şi 24 de luni.

Totuşi, există un procent redus de cazuri care progresează către leziuni transmission de papillomavirus. În ultimii ani au fost studiate şi alte căi de transmitere a infecţiei, deoarece s-au descoperit leziuni cauzate de HPV şi la copii sau adolescenţi, care nu erau activi sexual la momentul diagnosticului, după ce au fost excluse posibilităţile de abuz sexual 1.

Transmiterea verticală În sarcină, din cauza modificărilor care se produc, organismul matern se află într-un stadiu de imunosupresie fiziologică, fiind mai predispus la a contracta transmission de papillomavirus 1.

transmission de papillomavirus

Astfel, principala cale de transmitere a HPV este transmiterea verticală, de la mamă la făt sau transmission de papillomavirus, în timpul sarcinii, prenatal, şi în transmission de papillomavirus naşterii, perinatal, ipoteză susţinută de faptul că tipurile virale identificate la mamă au fost aceleaşi cu cele identificate la nou-născut 1. Transmiterea prenatală intrauterină. Este cunoscută transmiterea HPV pe cale ascendentă, de la nivelul tractului genital matern spre făt, prin microleziuni prezente la nivelul membranelor sau prin sânge de la nivel placentar.

Transmiterea perinatală face referire la contaminarea în momentul naşterii pe cale vaginală, când nou-născutul intră în contact direct cu celulele materne infectate de la nivelul colului şi al vaginului sau prin operaţie cezariană cu membrane rupte 1.

S-a observat că prevalenţa HPV în laptele matern este mai ridicată cu cât ne îndepărtăm de momentul naşterii. Cel mai frecvent tip viral a fost HPV 16 3. Studii ulterioare în acest sens sunt necesare deoarece nu s-au găsit corelaţii între tipul de HPV din lapte şi cel identificat la nivelul mucoasei orale a nou-născutului 1. De asemenea, ar trebui luate în considerare detalii legate de durata de alăptare şi de modul de administrare a laptelui matern 3. Transmiterea orizontală Nou-născuţii pot fi infectaţi prin contactul direct strâns cu membrii familiei, adulţii cu leziuni de tip vegetaţie la nivelul mâinilor putând transmite virusul în momentul schimbării scutecelor şi la toaleta zonei anogenitale.

Infecţia orofaringiană cu HPV are rol important în transmiterea orizontală a virusului între membrii unei familii şi poate explica prezenţa virusului la copiii cu mame HPV negative; virusul persistă o perioadă mai lungă la nivelul cavităţii bucale comparativ cu zona genitală, transmission de papillomavirus virale implicate fiind transmission de papillomavirus general cele cu risc scăzut, tipurile 6 şi A fost descrisă şi contractarea infecţiei prin intermediul obiectelor contaminate, însă această cale de transmitere este mai rar întâlnită la nou-născuţi.

Un studiu a demonstrat că transmiterea materno-fetală pe cale orizontală în primele luni postnatal este mai importantă decât transmiterea intrauterină 4. La nou-născut, infecţia este descrisă la nivel genital, oral, cutanat sau chiar la nivel conjunctival 2. Totuşi, nu transmission de papillomavirus cunoscută în prezent prevalenţa leziunilor anogenitale la pacienţii de vârstă pediatrică. Perioada de incubaţie nu a fost până în prezent stu­diată.

Este important de stabilit, atunci când este cazul, cât timp persistă infecţia genitală, unele studii demonstrând că prezenţa ADN-ului viral identificat la nou-născut a fost persistentă până la vârsta de 2 ani, dar alte studii contrazic această afirmaţie 1,4. Odată ce a fost demonstrată transmiterea HPV la nou-născut, cancer renal biopsia important de evidenţiat efectele pe care le are asupra acestuia.

Una dintre consecinţele infecţiei este dezvoltarea papilomatozei respiratorii recurente. Aceasta este o afecţiune benignă, rară, fiind determinată cel mai frecvent de tipurile virale cu risc scăzut 6 şi 11, pacienţii infectaţi cu HPV 11 dezvoltând forme mai agresive ale bolii.

Transmiterea se face cel mai des în timpul naşterii spontane, fiind descris ca mecanismul clasic de contractare a infecţiei 5. Cel mai frecvent se manifestă la nivel laringian, dar se poate manifesta oriunde la nivelul tractului respirator, de la nivel faringian, arbore traheobronşic, până la parenchimul pulmonar.

Boala poate evolua cu regresie spontană sau poate progresa, mai ales la grupa de pacienţi aflaţi sub tratament imunosupresor. Astfel că virusul îşi transformă caracterul în unul agresiv, ducând la obstrucţia completă a căilor respiratorii, fiind necesare intervenţii chirurgicale repetate, chiar şi traheostomie pentru menţinerea deschisă a căilor respiratorii.

S-a observat că, pentru forma juvenilă a bolii, evoluţia este mult mai agresivă, cu leziuni multiple şi o frecvenţă crescută a recurenţelor 6mai ales dacă aceasta se manifestă precoce 5,6.

Unul dintre factorii de risc principali pentru nou-născut este prezenţa leziunilor materne cu localizare anogenitală pe parcursul sarcinii.

Pe lângă aspectul exofitic au mai fost descrise şi formele sesile sau pedunculate, cu afectare transmission de papillomavirus, mai ales la nivelul corzilor transmission de papillomavirus, dar şi subglotic 6. S-a transmission de papillomavirus că afectarea laringiană subglotică este considerată factor de risc pentru traheostomie 5.

Boala are manifestări clinice variate, la copii fiind descrisă triada formată din dispnee progresivă, răguşeală şi stridor, dar mai pot fi prezente tusea şi wheezingul.

oxiurus nas fezes sintomas

Din cauza acestei variabilităţi simptomatice, patologia este frecvent confundată cu laringită, bronşită sau astm, ceea ce întârzie diagnosticul final, ducând la lipsa răspunsului la tratament şi agravarea progresivă a simptomatologiei. Durata medie de la apariţia simptomatologiei până la definitivarea diagnosticului final este cuprinsă între 1 şi transmission de papillomavirus ani 6. S-a observat, într-un studiu recent, că numărul procedurilor medicale necesare pentru a controla boala este cu atât mai mare, cu cât diagnosticul este stabilit mai tardiv transmission de papillomavirus.

De elecţie pentru a pune diagnosticul este laryngeal papilloma causes computer tomograf figura 1. Figura 1. Pacient în vârstă de 6 ani cu papilomatoză respiratorie recurentă. În ceea ce priveşte afectarea mai extinsă a parenchimului pulmonar, se pot decela leziuni nodulare solide sau polipoide, cu localizare centrală şi cu tendinţă la confluare. Confirmarea diagnostică este realizată prin intermediul examenului laringoscopic sau bronhoscopic cu transmission de papillomavirus optică figura 2.

Human Papilloma Virus – neonatal involvement

Bronhoscopia este cea mai bună metodă deoarece pune diagnosticul prin vizualizarea leziunilor şi a modificărilor de mucoasă induse de acestea, dar permite şi realizarea biopsiei, precum şi anumite tehnici terapeutice.

Figura 2. Figura 3. Exemplu tipic de papilomatoză respiratorie recurentă, efectele HPV incluzând: hiperplazia celulelor bazale, nucleomegalie şi celule diskeratozice 7 În prezent, singurul tratament curativ rămâne cel chirurgical, de excizie a formaţiunilor papilomatoase.

Deoarece în continuare rămân multe complicaţii asociate actului chirurgical, precum stenoze laringiene severe, fistule traheo-esofagiene sau sinechii laringiene, se încearcă o conversie rapidă către microchirurgie laringiană cu microdebridări, pentru prezervarea cât mai largă a epiteliului şi, astfel, reducerea numărului de intervenţii.

Recurenţa este prezentă din cauza persistenţei genomului transmission de papillomavirus în ţesutul adiacent leziunii, la nivelul căruia nu au avut loc procesele de hiperproliferare şi care, în consecinţă, nu se distinge de cel normal, fiind practic un rezervor viral 5,6. Pentru prevenţia dezvoltării bolii este recomandată în prezent vaccinarea, însă pentru moment nu este luată în considerare vaccinarea de rutină în cazul transmission de papillomavirus 6.

În ultimii ani, un alt subiect controversat care are la bază infecţia HPV îl reprezintă rolul acesteia ca factor de risc în sarcină şi efectele adverse asupra sarcinii. Este bine cunoscut faptul că unele dintre cele mai frecvente complicaţii care pot să apară în sarcină sunt avortul spontan şi naşterea înainte de termen 8. Fiziopatologic, agentul patogen ajunge la nivelul spa­ţiu­lui coriodecidual, unde stimulează local producţia de citokine proinflamatorii, care vor determina eliberarea de prostaglandine.

Acestea din urmă contribuie la stimularea contracţiilor uterine, ducând la naştere spontană înainte de termen În sarcină, modificările fiziologice care apar, inclusiv creşterea nivelului de hormoni steroizi, determină modificări imune care implică dezvoltarea toleranţei fetale, dar în acelaşi timp şi o capacitate mai redusă de a elimina infecţiile.

Acesta ar fi motivul pentru care infecţia HPV persistă pe durata sarcinii, pentru a regresa imediat după naştere, în cele mai multe cazuri 9. Într-un studiu recent au fost analizate probe de ţesut placentar obţinute în urma naşterilor la termen, a naşterilor spontane transmission de papillomavirus, avorturilor spontane şi avorturilor programate, iar HPV a fost identificat la nivelul celulelor trofoblastice, dar şi la nivelul celulelor Hofbauer, care sunt considerate macrofagele placentare, cu influenţă precoce asupra dezvoltării sarcinii.

Rezultatele au arătat că nu există diferenţe semnificative între prezenţa HPV în cazul sarcinilor normale faţă de sarcinile cu risc. Astfel, s-a considerat că, deşi probele obţinute de la nivel placentar au fost pozitive pentru HPV, acest lucru nu reprezintă un factor de risc pentru naşterile premature sau avorturile spontane. HPV se poate replica la nivelul celulelor trofoblastice şi modifică astfel implantarea acestora la nivel endometrial sau inhibă formarea blastocistului 9.

Sunt necesare studii ulterioare pentru a observa efectul pe care-l au aceste celule asupra HPV 8. Ulterior, s-a evidenţiat că femeile care au născut spontan şi înainte de termen erau pozitive pentru HPV, tulpini cu risc înalt, de tipul HPV 18, în comparaţie cu femeile care au născut la termen Prezenţa HPV în sarcină influenţează ruperea prematură a membranelor şi determină o naştere înainte de termen care se asociază cu efecte adverse asupra nou-născutului, precum septicemie neonatală, sindrom funcţional respirator şi greutate mică la naştere Au fost comparate prezenţa infecţiei HPV şi riscul de prematuritate şi hipertensiune arterială indusă de sarcină şi nu s-a evidenţiat o diferenţă statistică între grupul HPV-pozitiv şi cel HPV-negativ, concluzia fiind că virusul nu are efecte adverse asupra sarcinii Aceste rezultate sunt în concordanţă sau în con­tra­dic­ţie cu multe dintre studiile anterioare, ceea ce sugerează că sunt necesare alte studii efectuate pe cohorte de paciente mai mari, care să poată definitiva concluzii clare.

Se ia în continuare în considerare ideea conform căreia vaccinarea împotriva HPV are efecte benefice asupra sarcinii, deoarece transmission de papillomavirus riscul şi incidenţa leziunilor maligne la nivelul colului cervical şi astfel se reduc intervenţiile la acest nivel, micşorând riscul de naştere înainte de termen 9. Există multiple controverse legate de efectele pe care ajunge să le aibă vaccinarea HPV asupra sarcinii şi cum influenţează sănătatea fetală.

hpv cancer symptoms female papilloma virus genitali sintomi

Cazurile descrise ale femeilor vaccinate în primul trimestru al sarcinilor nediagnosticate cu HPV şi lipsa informaţiilor de specialitate care să ateste siguranţa în acest sens au dus la efectuarea unui studiu care compară cele două grupuri: expuse vaccinării şi neexpuse.

Efectele adverse transmission de papillomavirus au fost naşterile premature, dimensiunea mică pentru vârsta transmission de papillomavirus gestaţie, greutatea mică la naştere, avortul spontan şi naşterea unui făt mort.

În urma finalizării studiului s-a observat că nu există un risc fetal mai crescut în cazurile cu vaccinare faţă de cazurile nevaccinate. Dintre efectele studiate în cazul gravidelor vaccinate, cel mai frecvent întâlnit a fost greutatea mică la naştere Totuşi, studiile sunt insuficiente pentru a definitiva o concluzie Evaluarea nou-născutului la risc În cazul existenţei unei suspiciuni cu privire la transmiterea infecţiei la nou-născut, se poate lua în considerare următorul algoritm: Stabilirea vârstei la care au fost evidenţiate leziunile, dacă există simptomatologia asociată de exemplu, semne de infecţie respiratorie şi istoricul familial de exemplu, prezenţa leziunilor la alţi membri ai familiei.

transmission de papillomavirus

Case Report

Identificarea posibilităţii de transmitere a infecţiei. Examenul obiectiv, cu accent asupra conjunctivei, cavităţii bucale, laringelui, zonei genitale şi anale.

Diagnosticul diferenţial se face cel mai frecvent cu Molluscum contagiosum sau condylomata lata, leziune întâlnită în sifilis. În ceea ce priveşte tratamentul, nu există suficiente studii clinice randomizate efectuate la grupa de vârstă pediatrică, dar în principal se ia în considerare regresia spontană, care este cea mai frecventă.

Tratamentul este dificil şi există numeroase recurenţe descrise, astfel încât recomandările sunt limitate la cazuri cu simptomatologie semnificativă.

  • Human papillomavirus 52 positive squamous cell carcinoma of the conjunctiva
  • Antoneag1, innapparent.
  • Hpv causes cervical cancer

Pentru copii, cel mai frecvent utilizate metode sunt laser-terapia şi cea prin diatermie, amândouă realizate sub control anestezic. Se recomandă urmărirea periodică a pacienţilor la intervale de luni transmission de papillomavirus a monitoriza în special apariţia recăderilor 4.

Concluzii Marea heterogenitate a efectelor pe care HPV le are asupra sarcinii şi a nou-născutului face necesară efectuarea unor studii cu un grad cât mai scăzut de variabilitate a metodelor de detecţie a infecţiei şi cu un lot populaţional mai crescut. Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests. Possible non-sexual modes of transmission of human papilloma virus.

J Obstet Gynaecol Res.

HPV & Cancer

Papillomavirus Res. Breast milk is a potential vehicle for human papillomavirus transmission to oral mucosa of the spouse. Pediatr Infect Dis J.

papillon zeugma official site virus del papiloma humano sintomas tratamiento y prevencion

Laryngeal papillomatosis in children: The impact of late recognition over evolution. J Med Virol. Recurrent respiratory papillomatosis: A state-of-the-art review. Respir Med. Prevalence of dysplasia in juvenile-onset recurrent respiratory papillomatosis. Arch Otolaryngol Head Neck Surg.

  • Helmintox 125 mg 2 5 ml
  • Department of Ophthalmology, Grigore T.

Human papillomavirus infects placental trophoblast and Hofbauer cells, but appears not to play transmission de papillomavirus causal role in miscarriage and preterm labor. Acta Obstet Gynecol Scand. The association between adverse pregnancy outcomes and maternal human papillomavirus infection: a systematic review protocol. Syst Rev.

foot verruca cure

High-risk and transmission de papillomavirus human papilloma virus in association to spontaneous preterm labor: a case-control study in a tertiary center, Egypt. J Matern Fetal Neonatal Med. Maternal Human Papillomavirus infection increases the risk of premature rupture of membranes. Obstet Gynecol. Human papillomavirus infection and intrauterine growth restriction: a data-linkage study.

Evaluation of Human Papilloma virus as a risk factor for preterm birth or pregnancy-related hypertension. N Engl J Med.